6 Zilele astea mi-am tot amintit de copilărie şi de mâncărurile de atunci, în mod special de acel pui pe sticlă uşor crocant, dar totuşi suculent. Era o veselie generală…

Pui pe sticlă, crocant dar totuşi suculent

Pui pe sticlă, crocant dar totuşi suculent

6

Zilele astea mi-am tot amintit de copilărie şi de mâncărurile de atunci, în mod special de acel pui pe sticlă uşor crocant, dar totuşi suculent. Era o veselie generală în casă şi asta pentru că începeam să chicotim când o vedeam pe mama cum aşeza puiul pe un anumit model de sticlă. De cele mai multe ori îl punea pe tata să bea o bere, iar lui nu îi plăcea deloc, vă imaginaţi :)))))

pui-pe-sticla

Foto: Bucataras.RO

Într-adevăr, cele mai bune sticle erau cele de 330 ml, puţin mai mari la gură. Sunt câteva sticluţe de suc taman bune pentru aşa ceva.

În timp ce tata termina berea sau noi sucul, mama pregătea puiul. Îl masa mai ceva ca pe noi. Avea atâta grijă să fie îmbrăcat în condimente, că deveneam puţin invidioşi. Parcă voiam şi noi 😛 .

Vă daţi seama că acum mai bine de 20 de ani, nu găsea toate condimentele şi clar nu pe toate drumurile. Cele mai populare erau cimbrul, busuiocul, sarea şi piperul. Usturioiul, se ştia, intra şi el în aceeaşi categorie. După ce am mai crescut, s-a mărit şi cutia cu condimente. Au intrat în scenă boiaua dulce şi iute, curry, nucşoara, şi multe altele.

pui-pe-sticla

Foto: pixabay.com

Îmi amintesc că mama făcea un mix de condimente din ce avea la îndemână (cimbru, boia, sare, piper, usturoi pisat, uneori şi salvie) şi iar masa puiul de-ţi venea să îl mănânci aşa, crud. Apoi îl lăsa să se odihnească în frigider cel puţin o jumătate de oră.

În sticlă, pentru că şi acolo se dsfăşura o întreagă artă culinară, punea apă cam trei sferturi peste care adăuga usturoi, mult usturoi, puţină ceapă tocată, nişte firicele de verdeaţă, mărar sau pătrunjel, câteva picături de ulei, sare şi piper.

În cele din urmă, venea şi rândul cuptorului. Puiul aşezat frumos pe sticlă, stropit cu puţin ulei, intra graţios la căldurică pentru vreo oră, o oră şi ceva până căpăta o culoare rumenă ca obrăjorii copiilor în timpul iernii.

pui-pe-sticla

Foto: pexels.com

Garnitura era simplă. Cartofi prăjiţi sau piure de cartofi. De cartofii prăjiţi se ocupa tata. Nu ştiu ce le făcea, dar ieşeau demenţial de buni.

Mi s-a cam făcut foame! Să avem poftă! 🙂

6

Leave a Reply